„Carte – tezaur, cinste cui te-a păstrat!”

 

Carte – tezaur, cinste cui te-a păstrat! – un articol de prof. univ. dr. Cătălin Bordeianu (Director Biblioteca Județeană „Gh. Asachi” Iași), apărut în revista Biblioteca nr.12/2012

„Dintre marile pierderi colaterale pe care conflictele umane le-au avut de-a lungul mileniilor, pierderea cărților poate fi asemănată doar cu pierderea fiilor de către părinți.

Grija pentru viitor, manifestată în grija față de trecut, rămâne o îndatorire morală, etică, dar și o dovadă de responsabilitate comunitară.

Poate pentru privitorul neavizat o carte veche în care semnele necunoscute par a nu spune nimic, în care grafica e de neînțeles iar legătura din piele ori pergament neglijentă, pentru un astfel de individ suprasolicitat intelectual doar de practic în detrimentul tuturor celorlalte calități umane, cartea nu spune nimic.

De aceea, încă de la începuturile ei, pentru unii înrobiți ai lecturii, cartea a însemnat și abstinență, aceștia propunându-și să nu scrie nimic. E ca un clasic de primitivitate care nu diferă de timpul trăit. Omul contemporan a dovedit de multe ori capacitatea de a înțelege sacralitatea cărții, deși nu rețin să fi întâlnit un muzeu al cărții recent. Mai mult, pentru a restabili echilibrul cu comunicarea anterioară – mă refer la cărțile vechi – trebuie să ne așezăm nu doar în conștiința omului arhaic, ci și în cunoștințele lui.

Vedem în pertinența și obiectivitatea cercetării cărților vechi nu doar o dovadă de cultură, ci rodul deosebirii dintre obiect și conținut. Și, ca un paradox, cărțile nu trăiesc doar o generație, așa cum își închipuie unii dintre autori. Recitirea lor seamănă cu împărtășania ce te apropie de Dumnezeu, ea convingându-ne simplu că suntem diferiți nu prin lipsa de știință, ci prin convertirea acesteia în fiecare, ca într-un creuzet unde, precum în gândul și fapta ucenicului vrăjitor, nisipul se transformă în aur. Dacă picătura de apă sărată înseamnă începutul unei mări, firul de praf al unui drum, boaba de nisip a unui deșert, cartea, cea pe care încercăm să o consemnăm acum drept întâi și de necontestat tezaur al bibliotecii aduce și începe ceea ce Borges numea Raiul însuși.

Cartea rară din colecțiile Bibliotecii Județene „Gh. Asachi” Iași este fără tăgadă un argument al devenirii Iașului drept capitală culturală europeană. A ignora o astfel de realitate denotă nu numai lipsă de cultură, ci și micimea celor care, vremelnic și neputincios, se trezesc că pot decide asupra acesteia.”

Paginile Revistei Biblioteca nr. 12/2012, cu articolul Carte – tezaur, cinste cui  te-a păstrat!

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s