Vorbind despre poezie – poetul Willem M. Roggeman

 

Întâlnirea cu poetul flamand Willem M. Roggeman s-a vrut a fi, pe lângă fericita ocazie de a face cunoştinţă cu dumnealui, un îndemn spre a fi mai atenţi la poezie şi la poeţi, aşa cum sugestiv ni se spune în poemul său, Utilitatea poeziei:

„Puţine obiecte în această lume
Sunt la fel de inutile ca un poem.
Căci orice lucru important în această viaţă
N-are nici o valoare comercială.
Poemul nu poate fi folosit la nimic.
Un misit nu ştie cum să-l recomande.
Un avocat nu ştie ce să facă cu el.
Un politician nu poate să-l exploateze.
Un spărgător nu-l va lua cu sine
Un militar nu ar vrea nici măcar să-l distrugă.

Fiecare poem e un soi de eclipsă lunară,
Dar el poate fi de asemenea şi altceva:
Un vers pe care nu-l mai uiţi niciodată,
O imagine care vă obsedează,
O combinaţie de cuvinte care continuă să vă intrige.

În rest nimic nu poate fi atins
Cu un poem, doar senzaţia poetică şi stranie
Că ceva bun şi fără apărare
Poate să dureze mai multă vreme
Decât suprimarea libertăţii cuvântului,
Decât îngrămădirea cadavralor duşmanilor,
Decât incendierea unui oraş cucerit.
La răsăritul soarelui tu îl priveşti
Cu gura strălucind de aur,
Dar la căderea serii
Simţi că literele se întunecă.
Atunci revin
Cele şase zile ale unei stranii fericiri.

Poemul este transparent ca sticla
Ce acoperă toate mirosurile şi culorile
Cuvintele vin şi pleacă
Între carte şi ochelarii cititorului.
În poem limba se împietreşte.
Dar, ce surpriză, toate versurile se deschid unul câte unul
Ca stridiile care lucesc în lumina răsăritului.“

Vocea poetică este lucidă, tonul detaşat, dar pătrunzător în sonoritatea limbii în care este rostit – limba olandeză. Versurile poetului problematizează discret privirea, viziunea, rolul poeziei, timpul, iubirea. Redăm poemul care a deschis întâlnirea:

„Ceva în totalitate transparent
Trebuie privit cu mare atenţie
Să ştii că este acolo
Şi totuşi să nu-l vezi
Ochii mei se simt trădaţi
Valoarea funcţionării lor
E dintr-o dată nesigură
Ei ezită în faţa a ceea ce este adevărat
Şi care trebuie încă crezut
Stranie senzaţie!
Să priveşti prin ceva
Cu sentimentul că nu e nimic.“ (Fenomenologia privirii)

Fiecare poet este important, fiecare poet este o ţară. Aşa cum afirma poetul Ion Mureşan, poezia ar trebui judecată nu în ierarhii, cât geografic. În acest spirit, scriitorul Valentin Talpalaru a elogiat admirabila iniţiativă a poetului Valeriu Stancu de a face cunoscuţi poeţi din alte părţi ale lumii (aşa cum o face, atât de bine, în paginile de prezentare ale revistei Cronica) şi nu se rezumă doar la atât, ci efectiv îi aduce în ţară; de aici şi prieteniile care se leagă – un gen de serviciu, pe care ar trebui să şi-l facă reciproc poeţii din diverse ţări.

Poeţilor prezenţi (Willem M. Roggeman, Valeriu Stancu, Valentin Talpalaru şi nu în ultimul rând Liviu Pendefunda), pe lângă discuţiile marginale, interesante pentru noi – receptorii, le-a revenit misiunea de a recita din lirica proprie. Emil Cioran afirma că „a  fi liric înseamnă a nu putea rămâne închis în tine însuţi. Această necesitate de exteriorizare este cu atât mai intensă cu cât lirismul este mai interior.“ Credem că dintr-o profunzime şi concentrare a versului şi dintr-un resort interior de străjuire s-a simţit nevoia de exteriorizare în limba natală (lăuntrică) – neerlandeză respectiv română, cu toate că aceste poeme sunt traduse şi în alte limbi. Aşa cum afirma şi filosoful german M. Heidegger, făuritorul de vers este veghetorul acestui adăpost – limba; deoarece limba este locul de adăpost al omului.

Aşa cum poetul Valeriu Stancu a încheiat întâlnirea, fiind în asentimentul lui Cioran, acela că „omul nu se schimbă, devine pe zi ce trece el însuşi“, tot astfel credem că vorbind despre poezie te salvezi pe tine însuţi.

Acest articol îi aparţine Iulianei, o dedicată şi fidelă voluntară a noastră, ce ne este alături de câţiva ani şi căreia îi mulţumim pentru tot ajutorul oferit.

~Scrisoare de la un voluntar…~

 

Gândurile unei tinere care desfășoară activitatea de voluntariat în cadrul Asociației Nevăzătorilor din România – Filiala Iași, expuse într-o scurtă scrisoare.

 

Să vă spun mai intâi cum mi-a venit dorința de a face voluntariat. În primul rând aveam câteva ore bune libere pe zi pe care doream să le umplu cu o activitate plăcută și care să mă scoată din ignoranța față de persoanele defavorizate.

Am început prin a-mi face o listă cu lucrurile pe care le fac cu placere și care m-ar motiva să perseverez într-o activitate de voluntariat. Am studiat psihologia din dorința de a putea fi alături persoanelor aflate în situații speciale, dar remunerația scăzută din acest domeniu m-a facut să mă îndrept profesional în altă direcție. Nu vroiam însă să mă despart de dorința mea, astfel că mi-am propus să țin legătura cu psihologia printr-o activitate de voluntariat. Toate acestea, combinate cu pasiunea pentru lectură și educație, m-au adus în fața oportunității de a contribui la îmbogățirea bibliotecii audio pentru nevăzători.

Am început cu înregistrarea cărții Cișmigiu et. Comp de Grigore Băjenaru. Este un roman cu adolescenți, care m-a binedispus la fiecare capitol și care m-a făcut nu de puține ori să fac pauze la înregistrare, pentru că nu mă puteam abține să râd la farsele elevilor poznași și la încurcăturile în care îi pun pe profesori. Este o carte pe care mi-aș fi dorit să o fi citit mai devreme, dar e bine și mai tarziu decât niciodată.

Programul studioului este flexibil, astfel că pot merge acolo oricând am timp disponibil. Materialul audio îl pot lua și corecta acasă cu ajutorul unui program de editare audio foarte ușor de folosit.

Sa vă mai spun că am cunoscut aici și o minunată doamnă bibliotecar, care ne face pe noi, voluntarii să simțim că activitatea noastră este importantă și ne molipsește cu energia și optimismul dumneaei. Ne-a făcut cunostință cu lumea nevăzătorilor și ne-a oferit fiecăruia ocazia de a veni cu propuneri, în funcție de pasiunile noastre individuale. Avem mici idei pe care deja am început să le punem în practică și care sperăm să îmbogățească viața persoanelor nevăzătoare.

 Alexandra Bercea